Ungaria, capitala înotului mondial: România rămâne în urmă, fără bazine

Ungaria a obținut o realizare remarcabilă în lumea sportului internațional, devenind un adevărat centru al înotului mondial. În timp ce România încă se confruntă cu o lipsă cronică de infrastructură în domeniul bazinelor de înot, Budapesta continuă să-și consolideze poziția pe harta sportului internațional prin investiții serioase și un interes public în continuă creștere pentru sporturile acvatice. Această evoluție evidențiază o diferență semnificativă între cele două țări în privința dezvoltării și susținerii înotului și altor sporturi acvatice.

Astăzi, Budapesta a reușit să atragă atenția printr-o mișcare majoră: World Aquatics, organizația mondială responsabilă de guvernanța sporturilor acvatice, a decis să deschidă în capitala Ungariei un birou interimar de prim rang. Acesta va include un studio digital de ultimă generație, menit să amplifice prezența online a federației și să faciliteze legăturile între sportivi și fani la nivel global. Noul sediu va oferi nu doar o platformă modernă pentru transmiterea evenimentelor și poveștilor din lumea înotului, dar va servi și ca centru de coordonare și dezvoltare a sporturilor acvatice, propulsând Ungaria într-o poziție de lider mondial. Cu 25 de angajați care își vor desfășura activitatea în acest birou, Budapesta devine un nod central în structura organizațională a World Aquatics.

În mod simbolic, Budapesta nu doar că atrage sportivi și competiții de prestigiu, dar devine și un spațiu preferat pentru federatii internaționale care aleg să-și mute sediile. Un exemplu recent îl reprezintă Federația Internațională de Kaiac-Canoe (ICF), care a anunțat mutarea sediului său de la Lausanne la Budapesta. Decizia a venit la scurt timp după anunțul World Aquatics, confirmând poziția tot mai solidă a capitalei Ungariei ca centru global al sporturilor acvatice. Lausanne, orașul elvețian care a fost gazda tradițională a numeroase federații și organizații sportive internaționale, va rămâne relevant pentru activitatea World Aquatics, însă rolul său va fi restrâns la supravegherea problemelor de integritate și guvernanță prin noua Unitate de Integritate Acvatică și fundația World Aquatics Foundation.

În acest context, România se vede tot mai marginalizată în raport cu vecinii săi. Lipsa infrastructurii de bază și a investițiilor dedicate sporturilor acvatice face ca țara să rămână în urma Ungariei, care reușește să își afirme poziția pe scena sporturilor mondiale. În timp ce Budapesta atrage organizații internaționale și construiește facilități de ultimă generație pentru sportivii săi, România suferă din cauza lipsei bazinelor de înot moderne și a lipsei unei strategii clare de susținere a înotului și altor sporturi acvatice.

Această diferență de abordare se resimte din ce în ce mai puternic. În Ungaria, înotul și sporturile acvatice sunt tratate cu seriozitate, iar investițiile sunt constante și direcționate atât către infrastructura necesară, cât și către promovarea sportului în rândul publicului larg. România, pe de altă parte, rămâne blocată într-o situație critică, în care sportivii și pasionații de înot se confruntă cu lipsa facilităților de antrenament adecvate și cu o susținere insuficientă din partea autorităților.