Criza huliganismului în fotbalul românesc: efecte și cauze ale unui fenomen scăpat de sub control

Federația Română de Fotbal pare mai preocupată de confruntarea cu propriii suporteri decât de meciul crucial împotriva Kosovo, în penultima etapă a Ligii Națiunilor. Deși adversarii de pe teren, plasați pe locul 101 în clasamentul FIFA, nu ar trebui să pună mari probleme naționalei, atenția generală este captată de riscurile majore asociate comportamentului suporterilor din tribune. Experiențele recente au transformat acest meci într-un test de rezistență pentru FRF, mai ales în contextul în care incidentele din trecut continuă să arunce o umbră asupra organizării și imaginii fotbalului românesc.

Un exemplu marcant al acestor probleme a avut loc în preliminariile Euro 2024, în partida dintre România și Kosovo de pe Arena Națională. Meciul a fost întrerupt timp de 40 de minute din cauza afișării unui banner controversat în sectorul ocupat de gruparea „Uniți sub tricolor”. Bannerul, cu o aluzie politică directă la nerecunoașterea Kosovo ca stat de către România, a declanșat protestul echipei adverse, care a refuzat să continue jocul până la îndepărtarea mesajului. În ciuda intervenției jucătorilor români, care au încercat să calmeze spiritele și să obțină retragerea bannerului, incidentul a escaladat, atrăgând sancțiuni dure din partea UEFA.

FRF a fost nevoită să suporte consecințele directe ale acestor evenimente: suspendarea terenului pentru un meci de acasă și o amendă substanțială de 52.000 de euro. Partida următoare, împotriva Andorrei, s-a disputat pe teren propriu fără spectatori adulți, fiind permis accesul doar copiilor sub 14 ani, însoțiți de câte un adult la fiecare grup. Aceste măsuri au evidențiat incapacitatea autorităților sportive de a gestiona huliganismul, o problemă care continuă să afecteze negativ desfășurarea meciurilor.

Problemele de acest tip nu sunt noi în fotbalul românesc. Incapacitatea de a combate comportamentele deviante din tribune a fost vizibilă și în alte ocazii, transformând stadioanele în locuri dominate de tensiuni și conflicte. Spre deosebire de alte țări, cum ar fi Anglia, unde măsurile împotriva huliganilor sunt aplicate cu strictețe, România rămâne cu un sistem slab de sancționare. În Anglia, suporterii care provoacă incidente sunt identificați rapid, amendați și interziși pe stadioane pentru perioade lungi, în unele cazuri pe viață. În România, măsurile aplicate sunt adesea superficiale și lipsite de efecte pe termen lung. După fiecare incident grav, se aplică amenzi simbolice, iar huliganii revin în tribune fără restricții, continuând să creeze probleme.

Această abordare pasivă a dus la situații precum cea întâlnită în meciul cu Lituania, din campania actuală a Ligii Națiunilor. Incidentele de atunci au atras sancțiuni suplimentare, iar meciul cu Kosovo va fi disputat cu un sector de 3.000 de locuri închis. Aceste măsuri arată însă că Federația este mai degrabă preocupată de gestionarea efectelor, decât de prevenirea cauzelor. În alte țări, identificarea huliganilor este un proces bine organizat, susținut de utilizarea camerelor de supraveghere performante și de colaborarea strânsă între autorități și organizatori. În România, astfel de măsuri sunt rareori aplicate, iar problemele sunt adesea „măturate sub preș”.

Din păcate, lipsa unor măsuri eficiente și a unei strategii coerente a dus la perpetuarea unui cerc vicios. Huliganismul rămâne o amenințare constantă pentru echipa națională, afectând nu doar atmosfera din tribune, ci și performanțele sportive. În plus, repetarea acestor incidente riscă să izoleze România pe plan internațional, atrăgând sancțiuni și o imagine negativă pentru fotbalul românesc.