Acasă
politică
advertoriale
actualitate
administrație publică
monden
business
economie
cultură
sport
sci-Tech
evenimente
Nu a fost introdusa o sursa
Andreea Filipescu
441
Vittoria de Savoia, moștenitoarea fostei dinastii italiene, își croiește propriul drum în viață, fără a se lăsa definită de titlurile sale nobiliare. Născută în Elveția și crescută între Monte Carlo, Franța și Italia, Vittoria a studiat științele politice, istoria artei și actoria în orașe prestigioase precum Paris, Londra și New York. Cu ajutorul veniturilor obținute din modeling, și-a plătit cursurile de actorie, continuând totodată să își dezvolte un proiect personal dedicat artei emergente.
Deși este strănepoată a ultimului rege al Italiei și fiica Prințului Emanuele Filiberto și a actriței Clotilde Courau, Vittoria preferă să se concentreze mai mult asupra mamei sale și a influenței acesteia în viața ei. „Aș putea chiar să mă enervez dacă cineva mi-ar spune prințesă. Nu m-am gândit niciodată la mine așa,” mărturisește ea, subliniind că a fi prințesă este departe de realitatea ei cotidiană. Chiar și după o ceremonie somptuoasă la Roma, unde tatăl său i-a predat ștafeta, Vittoria rămâne ancorată în viața sa normală.
„Norocul meu a fost că tatăl meu s-a căsătorit cu o mamă ca a mea, actriță, harnică și independentă. Nu mă văd niciodată ca o prințesă; acest rang este onorific. De când monarhia italiană a fost abolită în 1946, nu se pune problema de a accede vreodată la tron,” explică Vittoria în ultimul său interviu pentru publicația franceză „Madame Figaro”. Deși o însoțește uneori pe tatăl său în călătorii oficiale de caritate, ea subliniază că această latură a vieții sale este departe de realitatea zilnică pe care o trăiește.
Recent, tatăl ei a stârnit controverse cu o declarație în care se prezenta drept noul șef al Casei de Savoia, contrazicându-și decizia anterioară de a-și ceda drepturile dinastice celei mai mari dintre fiicele sale. În acest context tumultuos, Vittoria preferă să își construiască o identitate proprie. „Am fost întotdeauna atrasă de scenă, dar comparația cu mama mea m-a speriat atât de mult încât am preferat să urmez o cale foarte diferită,” recunoaște ea, adăugând că, în ciuda temerilor, pasiunea sa pentru actorie a fost prea puternică pentru a o ignora.
„Pe scenă, m-am simțit dintr-o dată înțeleasă, vie și eliberată,” își amintește Vittoria. Momentul în care a realizat că vrea să continue pe această cale a venit după o conversație cu mama sa, care a încurajat-o să își urmeze visurile. Aceasta a determinat-o să se înscrie la École Supérieure d'Art Dramatique din Paris și să urmeze cursuri la Lee Strasberg Theatre and Film Institute din New York. „Eram mândră, am plătit acest stagiu din banii mei, câștigați ca model și din slujbele ciudate pe care le puteam face în pub-uri sau restaurante. Mama ne-a învățat întotdeauna pe mine și pe sora mea mai mică, Luisa, în vârstă de 18 ani, valoarea muncii,” își încheie ea povestea despre drumul său către independență.
Astfel, Vittoria de Savoia continuă să strălucească pe cont propriu, stabilind o distincție clară între moștenirea sa regală și aspirațiile sale personale.