Nas mare, urechi care ies în evidență: Bărbații cu față de șoarece și scunzi, noul tip de frumusețe masculină care dă femeile pe spate

Bărbații cu trăsături precum nasul mare, urechile proeminente și o față „de șoarece”, cum sunt actorii Timothée Chalamet, Barry Keoghan, Jeremy Allen White, Mike Faist și Josh O'Connor, reprezintă un nou ideal de frumusețe masculină pentru Generația Z în 2024. Termenii „rozătoare sexy” și „regi scunzi” au devenit simboluri ale atractivității masculine în acest an.

Într-o eră de schimbare rapidă, aceste etichete pentru simbolurile sexuale ale Generației Z au provocat dezbateri aprinse despre privilegiul masculin și standardele de frumusețe în industria cinematografică, în special la Hollywood. În luna mai, când The Hollywood Reporter a publicat controversata sa „nouă listă A” a vedetelor pentru 2024, termenul „Hot Rodent Man” (Bărbatul Rozătoare Sexy), folosit pentru a descrie atractivitatea unui grup distinct de celebrități masculine, a stârnit o discuție intensă.

Comentatorii online au folosit meme-uri din filmul animat Pixar din 2007, Ratatouille, pentru a sublinia cum noi celebrități masculine sunt percepute ca noile simboluri sexuale ale Hollywood-ului, în ciuda (sau poate datorită) trăsăturilor lor „rozătoare”. Printre aceste figuri se numără Josh O'Connor și Mike Faist din drama Challengers, Barry Keoghan din Saltburn, Jeremy Allen White (The Bear) și Glen Powell (Hit Man). Alți „rozătoare sexy” includ Tom Holland, Adam Driver, cântărețul Matty Healy de la The 1975 și Timothée Chalamet. Caracteristicile comune ale acestui trend includ trăsături angulare, un nas pronunțat și, adesea, un aspect neîngrijit, cu urechi care ies în evidență.

În iunie, The New York Times a ridicat întrebarea „Cine este un Om Rozătoare?”, reflectând o schimbare semnificativă în modul în care atractivitatea masculină este percepută și discutată în cultură. Documentaristul Kristy Guevara-Flanagan de la UCLA a comentat că „întreaga istorie a cinematografiei a fost bazată pe o perspectivă îngustă asupra celor care pot fi considerați atrăgători, sexy sau parteneri romantici”.

În plus, etichetele ca „Golden Retriever boyfriend” (prietenul Golden Retriever), care descrie un bărbat afectuos și entuziast, exemplificat de Travis Kelce, partenerul lui Taylor Swift, și „regele scund”, care include personalități ca Daniel Radcliffe, The Weekend, Jeremy Allen White, Tom Holland și Cillian Murphy, evidențiază o schimbare în acceptarea înălțimii și a trăsăturilor fizice non-convenționale. Acești „regi scunzi” sunt văzuți ca având încredere în ei înșiși și fiind confortabili cu înălțimea lor, contrar percepției societății occidentale că bărbații mai mici ar fi mai puțin masculini decât cei mai înalți.

Deși aceste etichete au un aspect amuzant și efemer, ele au stârnit critici privind obiectificarea percepută. Ele reflectă o generație care utilizează hashtag-ul #prettyprivilege, recunoscând că aspectul fizic plăcut joacă un rol în succesul social. Termenul „rozătoare sexy” a fost considerat de unii ca având o conotație negativă pentru cei cărora li se aplică. Indiferent dacă sunt sau nu ofensatoare, aceste etichete ilustrează modul în care internetul, mai degrabă decât Hollywood-ul, conduce discuția despre ce este considerat atractiv.

De-a lungul decadelor, standardele de frumusețe masculină au fost standardizate în Hollywood, o problemă pe care actorii o recunosc. Barry Keoghan, vorbind despre rolul său ca sociopat criminal în filmul Saltburn al lui Emerald Fennell, a spus pentru GQ Magazine că „frumusețea nu m-a dus atât de departe”. El a adăugat: „Este plăcut să nu fiu privit doar ca tipul ciudat, copilul bizar”.

În comparație cu obiectificarea persistentă a starurilor feminine în media, inclusiv expresia franceză „jolie-laide” (frumos-urât), aplicată femeilor atrăgătoare în ciuda trăsăturilor neregulate, în ultimele decenii site-urile de media au început să se concentreze mai mult pe corpul femeilor celebre, clasându-le în funcție de atractivitatea fizică, mai ales după naștere. În contrast, până acum, nu există liste similare de femei grupate după trăsăturile lor fizice, ca în cazul „rozătoarelor sexy” sau „regilor scunzi” – posibil un semn că mesajul privind obiectificarea femeilor începe să fie recunoscut, cel puțin implicit.